Hector Guimard

Arhitect francez cunoscut mai ales prin intrarile la metroul parizian, e influentat la inceput de teoriile lui Viollet-le-Duc( responsabil de renovarea catedralei Notre-Dame, le Duc trezeste interesul societatii pentru evul mediu adoptand un stil arhitectural medievalo-fantezist). Prima sa mare realizare e Castel Beranger situat in ar 16 pe strada Jean de la Fontaine la nr 14. In finalizarea constructiei Guimard e influentat de calatoria pe care o face la Bruxelles unde se familiariziaza cu munca lui Victor Horta. La intoarcere va modifica proiectul fatadei de la Castel Beranger adaugand elementele inovante ce vor sta la baza stilului Art nouveaux francez.

10

Parerile legate de noul stil sunt impartite dar cladirea va primi in 1898 premiul jurnalului Figaro pentru cea mai frumoasa fatada din oras. Arhitectul devine cunoscut si clientii se inghesuie. Guimard lucreaza mai ales pentru notabilii din Auteuil popularizand astfel stilul sau. Se implica total in ridicarea cladirilor acordand aceeasi importanta detaliilor interne si externe atat arhitectural cat si decorativ. Mai ales in arondismentul 16 putem admira o parte din patrimoniul lasat de controversatul arhitect. In afara de Castelul Berenger( imobil functional de 36 de apartamente cu chirie moderata) mai putem admira :

–- Hotel Guimard pe Av Mozart la nr 122 e resedinta arhitectului contruita pentru venirea pictoritei americance Adéle Oppenheim cu care se casatoreste si care va decora interiorul cladirii cu picturi

—- tot pe rue La Fontaine la nr 19-19 si 21 construieste pentru o societate imobiliara un grup de 7 cladiri

—— Hotel Mezzara la nr 60 pe aceeasi rue La Fontaine unul dintre cele mai reusite construit pentru un fabricant de textile

—– in arondismentul 4 pe rue Paveé la nr10 mai multe asociatii de evrei ortodocsi comanda arhitectului o sinagoga dovada a importantului numar de imigranti evrei din Europa de Est. E singurul edificiu culutural al lui Guimard

—– in cimitirul Pere Lachaise realizeaza mormantul familiei Ernest Caillat

Intrarile amenajate la metrou sunt astazi simbolul stilului Art nouveaux introdus de Guimard. Pentru expozitia universala din 1900 se pregateste lansarea metroului parizian. Compania Metropolitana Pariziana organizeaza un concurs pentru crearea intrarilor in metrou dar nici un proiect nu e retinut. Guimard in varsta de 33 de ani nu participa dar e ales de presedintele companiei. Arhitectul va propune 2 tipuri de intrari : neacoperite si acoperite. Dintre cele acoperite cu sticla doar 3 mai exista : Chatelet, Abbesses si Dauphine. In total Guimard creaza 141 de intrari de metrou pana in 1913 cand renunta din cauza criticilor( acuzat de stil prea incarcat). 86 au supravietuit devenind un simbol al orasului. Multe dintre cladirile sale au fost din pacate distruse. Dupa primul razboi mondial interesul pentru stilul sau scade deoarece e prea costisitor si prea sofisticat. Guimard moare la New York unde se exileaza cu sotia evreica la inceputul celui de-al doilea razboi. Dupa razboi, febra imobiliara duce la distrugerea unor constructii semnate de Guimard, statul francez refuzand propunerea vaduvei sale de a creea un muzeu in Hotel Guimard.

In ziua de azi talentul sau e recunoscut la nivel mondial.