Théroigne de Méricour

In 1783 se stabileste la Paris, tanara amanta a unui ofiter de infanterie englez. Anne-Josephe Théroigne( prin francizarea numelui valon Terwagne) are 22 de ani, e nascuta intr-o familie de tarani instariti si are o copilarie nefericita. De la varsta de 5 ani ramane orfana de mama. Tatal sau se recasatoreste, dar mama vitrega are un comportament odios. Matusa la care locuieste o vreme, e dura si lipsita de compasiune. La 16 ani, Anne e domnisoara de companie a unei femei care se va ocupa de educatia sa, dandu-i pasiunea muzicii.

Sedusa de ofiterul englez, Anne-Josephe Théroigne duce o viata de moralitate legera intre Londra si Paris . In capitala franceza cunoaste un batran marchiz care o intretine dupa despartirea de englez. Cum tanara fata visa o cariera muzicala, pleaca in Italia impreuna cu castratul italian Tenducci, celebru cantaret. Cariera sa muzicala e scurta, reintorcandu-se la Paris dupa un an. Bilant : o pacatoasa boala venerica.

In 1789 la Versailles, regele convoaca Adunarea starilor generale. Orasul e in efervescenta. Théroigne e pasionata de dezbateri si participa la agitatia populara ca spectator, iar mai tarziu ca si actor. Prin intermediul bancherului elvetian de Perregaux intra in cercul elitelor din jurul ducelui d’Orleans. Fratele regelui si partizanii sai comploteaza pentru instalarea lui Philippe d’Orleans ca rege constitutional. Théroigne prin relatiile pe care si le face, incepe sa fie cunoscuta. Apare in public imbracata barbateste si asista la toate sedintele Adunarii la Versailles, unde se remarca prin palaria larga cu pene si redingoda rosie pe care le poarta . Tinuta sa de ‘amazoana’ inarmata( pistoale la brau si sabie-n mana) si exuberanta de care da dovada o propulseaza in centrul atentiei. Fondeaza Societatea prietenilor legii si organizeaza intalniri in apartamentul pe care il ocupa pe rue Bouloi la nr 20(ar1).

E poreclita de catre apropiati ‘frumoasa liegeoasa’( e nascuta in satul Marcourt in regiunea Liege). Roialisti lanseaza o campanie de denigrare si o numesc ‘Théroigne de Mericourt’. Reputatia sa e afectata. Imaginea de usuratica si furie sangeroasa, creata de catre presa regalista va perdura. E obligata sa se exileze la Liege unde e arestata de austrieci si inchisa vreme de 9 luni. Imparatul Leopold 2 ordona eliberarea sa. Se intoarce la Paris unde sustine miscarea iacobina, dar feminismul provoaca antipatia revolutionarilor. Se exprima pentru emanciparea femeii si propune crearea unei legiuni de ‘amazoane’ care sa participe la lupta armata. Problema e ca majoritatea revolutionarilor erau misogini, neapreciind opiniile avangardiste ale doamnei.

In august 1792 participa la asediul palatului de Tuileries. Un pamfletar regalist e linsat de multime si Théroigne asista la scena fiind obsedata mai tarziu de sangele varsat. Multe s-au spus pe seama ei de catre regalisti cu scopul de a o discredita : prezenta la marsul spre Versailles pentru a aduce familia regala la Paris, participarea la masacrele din septembrie, asasinarea pamfletarului etc.

In mai 1793 vrea sa asiste la sedinta Conventiei, fiind sustinatoarea partidului girondinilor. La intrare, femeile din tabara motagniarda ii blocheaza accesul. Thériogne insista si situatia degenereaza. Femeile o imobilizeaza, ii ridica fustele si o biciuiesc la fundul gol, ca pe un copil, sub privirile amuzante si excitate ale publicului. Thériogne se zbate, urla, plange si ramane traumatizata de experienta umilitoare.Interventia lui Marat,idolatrizat de ‘tricoteuses’(numele vine de la obiceiul femeilor de a tricota in timp ce asistau la sedintele Conventiei) pune capat unei corectii care se putea sfarsi tragic.

Anne retrage din viata viata activa si da semne din ce in ce mai evidente de dezechilibru mental. Se spune ca umilinta indurata a inebunit-o. Fals ! Creierul sau degenereaza din pricina siphilisului de care sufera. La cererea fratelui sau e internata in 1794 intr-un azil de nebuni. Aici era protejata de teroarea revolutionara ce va trimite la guillotina o mare parte din prietenii sai precum si reprezentante ale feminismului. In acelasi timp, fratele sau punea mana pe averea femeii.

Intre Hotel-Dieu( situat in piata Notre Dame), Salpetriere(bd de l’Hopital nr 47-83 in ar 13) si Petits Maisons( se situa pe rue de Sevres la nr 20), Théroigne isi petrece ultimii 23 de ani din viata inchisa si uitata de toti. Sanatatea sa mentala se degradeaza pana la decaderea totala. Refuza imbracamintea si doarme pe paie ca un animal.Isi curata obsesiv corpul cu apa rece( probabil vroia sa indeparteze sangele varsat in exces in zilele revolutiei).La fel si asternutul de paie pe care dormea.Se alimenteaza cu resturi si mizerii. Bea apa murdara de pe jos si e incoerenta verbal. Paradoxal, era intr-o buna stare fizica avand o sanatate de fier.  Moare in cele din urma prin infometare, refuzand sa se hraneasca, la spitalul Salpetriere. Corpul e autopsiat si un mulaj al craniului e pastrat la muzeul omului. E ingropata in cimitirul spitalului Salpetriere( pe locul ocupa azi de facultatea de medicina).