Edictul din 27 aprilie 1656, reuneste sub administratie comuna numita Spitalul general, mai multe stabilimente spitalicesti pariziene. Scopul institutiei este de a impedica cersetoria si lenea ca si surse de dezordine. Politica oficiala de asistenta are ca principiu izolarea marginalilor si calicilor de restul societatii. Rolul statului creste in domeniul caritatii publice.

La Pitié, le Refuge, Scipion, la Savonnerie, Bicêtre si micul Arsenal sau Salpétrière sunt oferite de catre rege pentru desfasurarea actiuniilor caritabile.

Incepand cu 1657, Spitalul e deschis tuturor nevoiasilor care acceptau internarea. In realitate, Spitalul general este atat un ospiciu cat si o inchisoare. Vagabonzi, prostituate si altii sunt inchisi. Pentru a goli strazile capitalei de marginali si cersetori, statul aplica politica inchiderii generale.

Pitie, Bicetre si Salpetriere formeaza institutia Hopital General unde sunt inchisi peste 12.000 de bolnavi si de saraci. Printre ei se numara si copii intre 2 si 12 ani, nascuti la Paris si in imprejurimi. La Salpetriere sunt acceptate doar femeile, iar Bicetre e pentru barbati. Saracii sunt primiti incepand de la varsta de 60 de ani.

Bicetre si La Salpetriere trateaza bolile venerice si au sectii pentru infirmi, epileptici si nebuni. Vagabonzii si prostituatele comdamnate sunt detinuti in cele doua spitale, precum si persoane aduse la cererea familiei sau a statului.

Salpêtrière

Pe partea opusa Arsenalului( langa Bastille) regele Louis XIII instaleaza un depozit de munitie. Cateva corpuri de cladiri sunt ridicate la o distanta de siguranta de malurile Senei. Cum in ateliere se lucra salpetru, locul capata denumirea Salpêtrière. Fabricarea prafului de pusca e transferata la Vincennes si Salpêtrière devine institutie de asistenta( primind orfani, saraci, infirmi si batrani ) si in acelasi timp institutie represiva de privatiune a libertatii pentru nebune, destrabalate, hoate, vrajitoare etc. Directorii Spitalului general faceau legea in cadrul stabilimentului.

Bolnavii care nu sunt tinuti in lant sunt obligati sa se plimbe in curtea pavata si lipsita de umbra. Vara, curtea se transforma intr-un cuptor, iar bolnavii sufera enorm. Cei cu constitutie fragila pier in cateva luni. De astfel, din cei 511 bolnavi, doar 10 au 60 de ani.

Initial sunt folosite fostele ateliere la care se adauga in 1663 doua cladiri cu capacitatea de aprox 3000 de persoane. Capela Saint-Louis, ridicata in 1669 putea primi 4000 de credinciosi. In 1864 e construita inchisoarea Force, formata din celule de 2 metri pe 1.5 metri in care lumina patrundea printr-o mica lucarna cu gratii.

La 15 iulie 1787 la Salpetriere sunt inchisi 511 de nebuni si 147 de epileptici, asimilati bolnavilor mintali. In jur de 50 de persoane se ocupa de ei. Pentru mancare, jumatate de kilogram de paine pe zi la care se adauga luni si vineri, linte sau mazare ; miercurea, 30 de garme de branza si sambata, 30 de grame de unt. Marti, joi si duminica bolavii primesc in jur de 60 de grame de carne gatita.

La doi ani, fiecare pacient primeste un vesmant din panza si o data pe an, la inceputul iernii o pereche de ciorapi. Bolnavii incontrolabili sunt tinuti singuri in camera, fapt de provoaca aglomerarea celorlalti in camere facute pentru doua persoane. Agitatia si strigatele celor aflati in stare grava deranjeaza somnul pesoanelor in stare mai buna ducand la agravare bolii din cauza lipsei de somn.  Mizeria, parazitii si numerosii sobolani sunt alti factori agravanti.

Cei care isi sfasie hainele, nu mai primesc altele si ofera un spectacol deplorabil pentru vizitator. Multi bolnavi prefera sa doarma afara sub o starsina, pe scanduri de lemn cu o patura ponosita.

Hôpital de la Pitié

Originally destined to enclose the poor during the „Grand Renfermement” period during the reign of Louis the XIV, the hospital went through a succession of uses. Amongst preeminent physicians who worked there were Charcot, Paul Broca, or Paul Brouardel (father of the French forensic medicine). In the late 19th century, the condition of the hospital was declared unsatisfactory and too dilapidated. The Public Assistance of Paris therefore transferred the hospital to the Salpetriêre, and razed the old building in 1912. In its place, the Grande Mosquée of Paris was built and inaugurated in the 1920s.

Bicêtre

In sec 13, Louis 9 daruieste calugarilor Chartreux un teren ce apartine comunei Gentilly. Ambasadorul regelui Angliei, arhiepiscopul de Wintchester cumpara terenul si construieste o fortareata  care e vanduta contelui de Savoia si in 1371 e arsa de englezi ( razboiul de 100 de ani). Ducele Jean de Berry construieste un alt castel incendiat si el in cadrul luptei dintre famillile de Bourgogne si de Armagnac. Louis 13 demoleaza ruinele castelului si incepe constructia unui azil pentru soldatii schilozi. Dupa moartea regelui se stabileste un azil pentru orfani.

Dupa atasarea sa la Spitalul general, la Bicetre sunt internati cersetori, vagabonzi, incurabili, infirmi si batrani. Hrana era imonda si regimul sever. Bolnavii de sifilis erau biciuti precum si indisciplinatii si rebelii. In secolul XVIII e instalata o inchisoare si pana in 1792 sunt inchisi din diferite motive, copii.

masacrele din septembrie