Sena

Gregoire de Tour, cronicar din secolul VI vorbeste despre o memorabila inundatie in 583 care provoaca cresterea apelor si inundarea malului drept( parte din Paris numita La Ville) pana la bazilica Saint-Laurent.

In 1206 apele cresc spectaculos,  distrug o parte din Petit Pont imreuna cu casele construite pe acesta. In oras nivelul apei ajunge pana la etajul doi al caselor. Pe strazi se poate circula doar cu barca.

Suveranii iau masuri pentru a controla apele dezlantuite. Philippe le bel comanda lucrari de indiguire de-a lungul actualului chei de Celestins. La fel procedeaza si cu partea Senei situata intre turnul Nesle si strada Git-le-Coeur.

Sub domnia lui Charles V, nivelul strazii Saint-Antoine e ridicat intre Bastille si rue Saint-Paul. Cu toate masurile, in 1373 e nevoie de barci pentru a se circula intre rue Saint-Denis si Saint-Antoine-des-Champs si intre poarta Saint-Honoré(Tuileries) si Neuilly. Pe malul stang, ambarcatiunile acosteaza mai sus de Place Maubert la crucea Hémon. Alte lucrari de ridicare a nivelului strazii precum si construirea unui zid intre turnul Barbeau si turnul Billy.

In 1658 are loc mai mare inundatie din istoria capitalei. Din decembrie pana in februarie, vremea capricioasa succede ninsoare, ploaie si inghet. De la mijlocul lui februarie gheata incepe sa se topeasca si apele cresc. Pe 27 februaria cota minima a Senei e de 8m81cm.

Pe 1martie intre orele 1 si 2 dimineata , apele rup podul Marie care se surpa impreuna cu cele 22 de case construite pe el. In jur de 20 de persoane isi pierd viata.

Cursul Senei s-a modificat de-a lungul timpului. Initial bratul sau curgea mai catre nord, de la Arsenal catre Menilmontant, in arc de cerc pana la actualul Pont d’Alma. In perioada marilor inundatii, tendinta apelor e de a regasii vechiul vad. De aceea partea dreapta a Senei se compunea din terenuri inundabile si mlastinoase( Marais). In secolul 18 e transformat in canalizare.

Inundatia catastrofica din 1910 ilustreaza existenta unei zone sensibile pe malul drept de-a lungul  vechiului brat al Senei transformat in canalizare.

Coboram la statia Alma Marceau si iesim in Place d’Alma. Pe stanga curge Sena pe sub pont d’Alma( remarcam statuia unui militar la baza podului- este vorba de zuavul de la Alma, transformat de populatie in instrument de masura a riscului de inundatie. Numele podului comemoreaza victoria in fata rusilor in 1854 la Alma, in Crimeea. Inaugurat in 1856 de Napoleon 3, podul initial era decorat pe cei 2 piloni cu 4 statui reprezentand soldati din diferite corpuri militare : artilerie, vanatori, grenadieri si zuavi(trupe din Africa de Nord).

Reconstruit in anii 1970, podul se sprijina pe un singur pilon. Trei statui sunt dispersate prin alte parti, pastrandu-se doar zuavul,reper popular al riscului de inundatie. Cand apa ajunga la picioarele soldatului circulatia de-a lungul cheiurilor e inchisa,iar cand e  la nivelul coapselor, se interzice navigarea. La inundatia din 1910 apa ajunge pana la umerii statuii. Refacerea podului duce la repozitionarea zuavului din aval in amonte si la ridicarea ei fata de nivelul initial.