Lupii

De-a lungul razboiului de 100 de ani luptele, foametea, iernile grele, epidemiile profita lupilor care se apropie de asezarile umane. Razboiului si insecuritatea  exodul taranilor care abandoneaza campuri si sate. Lupii se inmultesc fiind considerati  a treia pacoste alaturi de razboi si ciuma. Incurajati de abandonul terenurilor agricole se apropie incet, incet de oras.

In primavara anului 1421 dezgroapa si mananca corpuri in satele din jurul Parisului. In iulie 1423 lupii intra in Paris. Cativa sunt ucisi, cadavrele fiind expuse public. Situatia se inrautateste catre sfarsitul razboiului de 100 de ani. La sfarsitul lui 1438 intra in Paris pe malul Senei ,mananca caini iar un copil este devora in spate la cimitirul Inocentilor.

Corpurile din cimitir sunt o sursa de hrana insemnata si abundenta intr-o Franta prada razboiului si epidemiilor. Unii sustineau ca lupul prinse gustul carnii umane. Luptele si molimele lasau in urma lor o multime de victime care hraneau in parte haitele de lupi ce bantuiau regiunea. Asa s-au invatat jivinele cu carnita de guster.

La sfarsit de septembrie 1439 o haita de lupi(turbati dupa izvoarele vremii) teroriseaza parizienii. 13 oameni sunt mancati intre poarta Montmartre si Poarta St Antoine. Un lup teribil lipsit de coada e capturat si ucis in noiembrie. E plimbat pe strazile orasului intr-o roaba in ovatiile populatiei. In decembrie lupii mananca 4 femei in Paris si musca 17 persoane in jurul Parisului dintre care 11 mor. Atacurile frecvente sunt considerate pedeapsa divina de catre autorul anonim al ‘Jurnalul unui burghez de Paris intre 1405si 1449’. In opinia sa, preferinta lupului pentru carnea umana( animalul normal evita omul) e atat de puternica incat prefera pastorul turmei. Astfel atacurile lupilor impreuna cu razboaiele, foametea si epidemiile sunt semnul maniei divine.

Lupii dispar din Ile de France in sec 18