LOCURI MALEFICE

In vechiul Paris, cel al strazilor intortocheate si al locurilor de justitie unde supliciul constituia un spectacol popular, credinta in locurile blestemate era luata foarte in serios. Din precautie, fapta abominabila era, prin masurile luate, stearsa din memoria urbei. Astfel, prin hotatiri oficiale sunt demolate locuintele in care sacrilegiul este comis. Un frizer pe de Ile-de-la-Cité care isi asasineaza clientii colaboreaza cu vecinul sau patisier care prepara cadavrele in coltunasi celebrii in tot orasul. Legenda ne spune ca neleguirea e data in vileag de cainele unui student ce intrase in buticul barbierului si nu mai iesea. Comportamentul animalului fidel, alerteaza arcasii regelui care intra in cladire urmarind animalul.  Cei doi complici au parte de o executie rafinata in atrocitati, iar casa in care raul se manifestase e distrusa

CAZUL OTRAVURILOR

In istoria Frantei exista numeroase morti misterioase dintre care unele sunt reconoscute ca fiind cazuri de otravire. Asupra multor altora planeaza umbra asasinatului prin intermediul otravii. Pesonaje importante se sting in floarea varstei in urma unei ‘indispozitii’. Louis 14, gloriosul ‘Roi-soleil’ cu ambitii razboinice care au saracit si indatorat tara, e mare amator de femei inainte de a pica in bigotism si de a se casatori in secret cu Madame de Maintenon, pioasa guvernanta a copiilor regelui. Convertirea regelui are loc dupa procesul otravurilor, scandal de proportii care va zgudui Paris si curtea regala. In 1682, regele va desfinta curtea de justitie speciala insarcinata cu dosarul ‘otravitorilor’. Inspaimantat de repercursiunile anchetei, cel mai puternic monarh din Europa recupereaza dosarele intocmite si le pastreaza intr-un cufar al carui cheie o tine asupra sa. La sfarsitul vietii, Louis va distruge documentele considerate prea compromitatoare pentru  coroana Frantei.

O mostenire care intarzie, un inamic incomod, un sot batran, infertilitatea, infidelitatea si multe altele se pot rezolva cu ajutorul magiei. Bineanteles, se incepe cu magia alba: rugaciuni, lumanari arse si  practici precrestine integrate crestinismului. In caz de ineficienta , magia neagra cere ajutor demonului. Intr-o perioada, diavolul si cultul sau e identificat in diferitele ceremonii si divinitati precrestine care inca supravietuiesc in sfera credintelor religioase.

Sub influenta « marilor » demonologi ai bisericii, imaginea asupra ceremoniilor diabolice va bascula intr-o parodie a cultului catolic.  Crucea e inversata, luxura e prezenta cu toate artificiile macabre, culminand cu sacrificiul uman.

Cand toate schemele au esuat mai ramane o solutie pentru mosteniri, dusmani si soti batrani. « Praf de succesiune » e numele dat otravii cu ajutorul careia o mostenire ajunge mai repede in posesia succesorului. Tinand cont de obsesia otravirii care bantuie lumea pariziana mai ales in perioada secolului XVII, putem afirma ca vrajitoria era o meserie de perspectiva.

Prin intermediul vrajitoarelor, contesa geloasa pe o concurenta in amor, fiul grabit sa mosteneasca sau tanara opresata intr-o casnicie de convenienta, obtin satisfactie. Alchimistii, apoticarii, pastorii furnizeaza  otrav, instrument de munca al vrajitorului. Arsenicul e amestecat cu pudra de broasca veninoasa, venin de sarpe si alte toxine obtinute din plante. Victima absoarbe otrava prin ingerare sau prin contact prelungit (exemplu: partea inferioara a unei camasi e imbibata cu otrava; purtatorul camasii manifesta simptome care pot fii interpretate ca semnele unei boali venerice, fapt condamnat de morala publica.). Otrava e aplicata in pudra pe accesoriile vestimentare, pe vesela sau  orice obiect pe care persoana vizata l-ar putea folosi.